Jun 21

Tara asta se duce dracului! Pur si simplu.

Pana asta iarna mai erau unii care mai aveau cate o speranta dupa care a venit “casatoria din interes” dintre PSD si PD-L care a transformat politica romaneasca intr-un titlu de film “In pat cu dusmanul”. Cu precizarea ca dusmanul de fapt nu era dusman ci era “amantul” pentru ca nu dupa mult timp am aflat ca de fapt de doi ani se negocia “marea unire”. A fost probabil cea mai derutanta alianta politica post-decembrista. De ce? Pai in primul rand pentru ca sfida regulile de baza ale democratiei si noi inca ne pretindeam la vremea aceea ca fiind un stat democratic. In orice democratie prima regula este sa fie minim 2 partide din care unul la putere si unul in opozitie. La noi ca la nimeni amandoua sunt la putere si au mai ramas cativa carcotasi in  opozitie care insa nu mai pot schimba nici macar femeia de servici.

Dupa ce ne-a fost servita “ciorba” cu am venit la putere sa scoatem tara din criza am aflat ca nu e vorba de nici o criza si ca lucrurile nu au mers bine in Romania pentru ca cei dinainte nu au fost buni. Am rasuflat usurati … dar stiti cat de usurati ? … Usurati cam de 1000 $ fiecare ca atata o sa avem de plata pentru datoria de 22 miliarde de dolari pe care brusc a trebuit sa o luam, sa salvam tara din criza care … “nu era cu doar cateva luni in urma in timpul campaniei”. Ne-am enervat ca pe langa datoriile zilnice si cele lunare mai trebuie sa suportam si datoriile unei tari care are mari datorii la cetatenii ei neonorate de ani si ani de zile, cum ar fi un trai mai bun. Speram ca odata cu datoria asta imensa pe care guvernantii au facut-0 in numele tarii macar sa fim asigurati ca lucrurile o sa fie mai bune, dar … de indata ce a trecut partea cu formalitatiile privind noua mega-giga-datoria noua, am aflat ca nu ne mai ajung banii.

Continue reading »

written by real life \\ tags: , , , ,

Apr 03

In luna martie toata lumea a vorbit despre criza. La inceput despre aspectele grave ale ei, cu marile pericole si riscuri pe care le aduce, cat de mult poate darama criza firava noastra economie si cat de mult se zbat politicienii sa ne salveze, plus concluzia (normala si traditionala) ca strainii sunt de vina. Mai precis bancile straine  care au de platit miliarde de dolari datorie publica privata si uite asa am invatat si noi ca daca acesti datornici privati isi platesc datoriile e naspa de noi pentru ca ne scot toata valuta din tara, iar daca nu isi platesc datoriile iara e naspa de noi (nu mai stiu de ce anume, dar tot naspa este).

Dupa aceea a aparut “solutia” salvatoare. Sa ne imprumutam de la FMI cat ne lasa bunul Dumnezeu. Adica cat ne tin curelele si inca ceva peste. Iara explicatii de ce, pentru ce, si ca … e naspa daca nu o facem. Apoi, pe sfarsitul lunii, discutii, negocieri si tot tacamul legat de FMI pana am reusit sa ii convingem pe aia sa ne dea banii ca o sa ii platim noi. Cum de unde? Pai avem 20 de milioane de romanasi care de 20 de ani nu au mai trecut prin “sacrificii” pentru plata datoriilor tarii. Asa ca sunt proaspeti si numai buni de mobilizat sa mai renunte si ei la cate un spor, la cate un salar pentru binele natiunii. Toata lumea a avut pe cap in luna martie numai cifre, curs valutar, credite, si riscuri nationale de eram toti economisti in devenire si daca mai dura o luna toata povestea asta, faceam coada la masterate pe tematici economice la cat de specialisti ajungeam sa fim.

Ce a lipsit in luna martie?… Continue reading »

written by real life \\ tags: , , , ,

Oct 07

Toate realizarile impresionante ale acestei planete, au fost in general rezultatul unor proiecte pe termen lung. In Romania se pare ca politicienii nu au nici bunavointa si nici abilitatea de a gandi proiecte care sa depaseasca termenul urmatoarelor alegeri. Pe principiul, “decat sa ofere ceilalti mai bine oferim noi(puterea), sau “sa oferim orice este nevoie pentru a ajunge la putere” (opozitia), politicienii romani au intrat intr-un joc al “pomenilor electorale” greu de imaginat chiar si cu cateva luni in urma.

Ani de zile, “oameni mari” care ne conduc, ne explicau despre “bau-baucel mare si cel rau al inflatiei care putea sa apara la fiecare leu pe care oamenii il puteau solicita pentru salarii. Ne-au facut “neproductiviatatia ani de zile, de parca productivitatea unui sistem consta doar in nivelul productiei (realizat de omul de rand) si nu ar depinde deloc si de valorificarea acesteia (realizata de oamenii din conducere) si de conditiile de productie si valorificare (privind ratingul unei tari, imaginea ei, contactele economice cu tari terte - realizate de nivelul administrativ superior al tarii - in special de administratia centrala si locala). Si la final … Continue reading »

written by real life \\ tags: , , , , , , , ,

Aug 19

Acum aproape 20 de ani, “ursul rusesc” a intrat in hibernare. S-a bagat in cusca lui mare, a inchis ochii obosit de cat a “vegheat’ timp de 50 de ani peste anumite mari si tari, a mai luat o gura de votca si s-a culcat. Somnul parea sa ii fie tot mai adanc, asa ca rivalii lui de peste ocean, ursii grizzly, s-au apropiat incet de cusca ursului rusesc. Au aruncat la inceput timid cu o piatra … cu doua …. si daca au vazut ca ursul rusesc nu mai raspunde, au trecut repede la actiune. Continue reading »

written by real life \\ tags: , , , , ,