Am primit de la Revista Blogosferei, o provocare foarte interesanta privind copilaria:
1. Cat de departe esti de copilarie?
2. Mai ai prieteni din copilarie?
3. Care sunt cele mai frumoase momente ale copilariei tale?
4. Cate vise de copil ti-au fost indeplinite?
Viata, problemele, responsabilitatile … ne indeparteaza in fiecare zi de perioada inocenta a copilariei. Nu mai pot privi in jurul meu cu aceasi incredere la lumea din jurul meu, pentru ca am ajuns sa stiu ca nu toti oamenii sunt buni, nu toate intentiile sunt pline de bunavointa si nu orice zambet este sincer. Cu toate acestea imi place sa cred ca macar un coltisor din sufletul meu a pastrat frumusetea acelor vremuri.
Despre prietenii din copilarie … nu pot sa spun decat ca sunt un mare … mare … norocos din acest punct de vedere. Am avut sansa si norocul sa fim un grup de prieteni inca de la varste fragede. Si poate datorita vremurilor acelea, poate datorita situatiei personale a fiecaruia, … am fost unii pentru ceilalti cu mult mai mult decat niste simpli prieteni. Am ras impreuna, ne-am distrat impreuna, am fost la chefuri impreuna … dar … in acelasi timp am plans impreuna, ne-am sprijinit unii pe altii cand am avut nevoie, am fost alaturi unii de altii in aproape toate momentele importante ale vietii. Cu alte cuvinte am fost mereu ca un fel de familie neoficiala daca pot spune asa. Viata ne-a purtat spre domenii de activitate diferite, spre studii diferite, spre salarii diferite, unii dintre noi au ajuns mai bine, au reusit mai mult, altii mai putin, dar asta nu ne-a indepartat niciodata cu adevarat. Pe cat putem sau ne permite timpul, tinem legatura si chiar daca uneori nu reusim sa ne vedem decat la ziua unuia dintre noi, sau cu ocazia sarbatorilor, placerea si bucuria timpului petrecut impreuna este la fel ca si in copilarie cand ne adunam la un colt de strada si petreceam timpul impreuna. Probabil ca unii dintre ei citesc aceste randuri si vreau sa le multumesc si pe aceasta cale, pentru sansa pe care am avut-o sa le fiu si sa imi fie prieteni.
Cele mai frumoase momente ale copilariei ? Majoritatea au fost alaturi de prietenii mei despre care am scris mai sus. Insa nu au fost singurele. Cand eram la munte la bunici si ieseam dimineata din casa avand in fata imaginea superba a muntilor, serile cand mama facea mancare pentru a doua zi si eu stateam alaturi de ea povestind intamplari de la scoala, bucuria pe care o simteam mergand alaturi de tatal meu la stadion sa ne sustinem echipa favorita, atunci cand din “restul de la paine” adunam suficienti bani sa pot sa imi cumpar o carte pe care doream sa o citesc … Sunt multe asemenea momente frumoase care mi-au bucurat copilaria. E greu sa le clasific pentru ca tin la fel de mult la fiecare si fiecare dintre ele sunt la fel de importante pentru mine.
Vise de copil indeplinite ? Da, am si asa ceva. Cand eram mic imi doream foarte mult sa conduc masina si daca nu era dirigintele meu (proful de mate) cu siguranta ca as fi mers la liceul Auto sa ma fac sofer. Dar … asa din “cauza” lui am ajuns la liceul de mate-fizica si viata mea a luat-o pe alt drum. Binenteles ca am carnet asa ca pot sa consider ca mi-am indeplinit acest vis pana la urma. 
Lansez aceasta “leapsa” mai departe spre nebuloasa si blogovici.
Parerea VOASTRA