Nu sunt de prea multa vreme in “lumea blogurilor” dar o sa incerc totusi o analiza a acestui fenomen asa cum il vad eu. In randurile urmatoare nu doresc a judeca pe nimeni, doar voi incerca sa imi exprim parerea mea, cu speranta ca cei care vor citi aceste randuri imi vor transmite si ei parerea lor.
Cat timp nu am facut parte din acest fenomen al “blogurilor” ma intrebam de ce oare scrie lumea pe un blog. Percepeam blogul ca fiind un fel de jurnal online. Dar in general jurnalele sunt personale si majoritatea nu doresc ca acestea sa ajunga publice. Si totusi multe dintre bloguri aduc a jurnale personale, dar sunt si publice. Dupa ce am inceput sa citesc la intamplare prin diverse bloguri si am ajuns repede la concluzia ca de fapt sunt mai multe feluri de bloguri si de asemenea am descoperit, ca am tot mai multe motive sa le citesc sau sa revin pe unele dintre ele. Un lucru este cert. Oamenii simt nevoia sa se exprime, simt nevoia sa isi impartaseasca gandurile, experientele. Dupa parerea mea acesta este principalul motiv care ii face pe oameni sa scrie pe bloguri.
Blogul depaseste nevoia de comunicare. Pentru comunicare simpla sunt programele de gen mirc, Yahoo Mesenger si celelalte. Insa aceste programe au limitele lor. Mai ales cand vrei sa povestesti ceva sau ai mai multe fraze de spus pentru a explica o idee si nu vrei sa te intrerupi la fiecare rand sau nu vrei sa ramai la jumatea frazei din cauza unui “brb” sau “icsulescu e offline”. Solutia in aceste cazuri era ca si pana atunci e-mailul. Dar si acesta avea neajunsurile lui. il trimiteai unei singure persoane. Si in cazul in care asteptai vreun raspuns sau vreun comentariu la ceea ce ai scris, aceasta necesita un nesfarsit sir de login si verificari de mail, si binenteles ca atunci cand re:-urile veneau si mergeau intruna, incepeai sa simti nevoia sa muti discutia inapoi pe vreun messenger.
De multe ori de fapt nu era vorba de comunicare. Era vorba de a impartasii diferite experiente traite, auzite sau citite, era vorba de a anunta sau arata si celorlalti prieteni ceva ce ai aflat sau ceva ce ai descoperit pe net si nu numai. Nu in ultimul rand, era nevoie sa faci asta pentru mai multe persoane si nu doar pentru una. Fie ca era vorba de familie, sau de cercul de prieteni si de ce nu de oricine ar fi putut fi interesat de subiect. In economie se spune ca orice produs satisface o nevoie. Daca exista un produs fara sa existe si nevoia pentru acel produs, atunci nevoia trebuie creata. De asemenea daca exista nevoia si nu exista produsul, acesta urmeaza a fi creat. Blogul a fost de la bun inceput un produs de a carui existenta era nevoie. De aici probabil si explicatia succesului imens, intr-un timp relativ scurt. Anumiti specialisti de pe net au intuit sau au vazut asta la timp si au exploatat aceasta nevoie, oferind posibilitatea crearii de bloguri in mod liber, fara nici un fel de taxa, precum si modalitatea de a fi gestionate foarte simplu, fara ca sa fie necesar ca posesorul blogului sa fie vreun specialist in informatica. Interfata prietenoasa cu care microsoft a ajuns sa popularizeze PC-urile in toata lumea a functionat inca o data si pentru bloguri.
Incepand cu blogurile informative (gen canal de stiri) si cele tematice, precum si cele de opinie sau cele personale (tip jurnal), toate sunt in primul rand o forma libera de exprimare. Prin ele autorii impartasesc comunitatii experientele lor de viata, opinile lor, sau poate doar ne arata lumea de zi cu zi asa cum o vad si o percep ei. Informatiile oferite sunt filtrate de pasiunile lor, de interesele lor sau poate doar de nivelul lor de perceptie al lumii in care traim si asta le adauga o savoare aparte. Pentru cititorul de bloguri experienta seamana de multe ori cu a amatorului de spectacole gen “
reality tv“, de intromisiune in viata sau in gandirea celuilalt. Fiecare are in el o doza mai mica sau mai mare de voyeurism si atunci cand “ne place” ceea ce vedem prin aceasta “fereastra in suflet” numita blog, vom reveni cu placere oricand in cautarea “episodului urmator“.
Am descoperit in unele articole scrise mai demult pe unele bloguri, dezbateri mai mult sau mai putin aprinse referitoare la calitatea anumitor tipuri de bloguri. Erau combatute blogurile “comerciale”, ale caror autori aduceau mii de vizitatori unici pe blogul lor. Erau combatuti cei care stiau si utilizau toate trucurile posibile pentru a ajunge pe rankuri cat mai mari la motoarele de cautare. Erau insa laudate blogurile cu caracter personal, al caror autori “publicau” numai continut original. Parerea mea e ca nu exista blog bun sau rau. La fel ca si in viata, “cine se aseamana, se aduna” si fiecare cauta ceea ce isi doreste. Din fericire este loc pentru toata lumea. Si pentru Zoso (care ne ofera stiri intr-un mod mult mai placut si mai obiectiv decat cele mai celebre televiziuni), si pentru pitzipoanca (care stie sa satirizeze snobismul si prostia mult mai bine decat celebre emisiuni tv). Si pentru doipedoi (care stie sa faca o dezbatere din orice), sau pentru arhi (care reuseste sa adauge farmec oricarei intamplari). La fel si nebuloasa (care valseaza frumos intre nostalgie si pragmatism), sau Ciutacu (cu vorbele lui grele). La fel pentru multi, multi altii care in felul lor personal isi aduc aportul la aceasta “filozofie de tip Gaia” a internetului, aceasta constiinta colectiva numita “lumea bloggerilor“, in care cunostintele, trairile si experientele sunt impartasite intr-un spatiu comun si accesibil tuturor.
Din pacate datorita volumului imens de informatie, nici unul dintre noi nu va putea vreodata sa citeasca nici macar jumatate din tot ce se scrie pe bloguri. Asa ca ne ramane sa ne bucuram fiecare alaturi de comunitatiile de bloggeri pe care le frecventam, si sa multumim fiecaruia pentru timpul pe care il dedica celorlalti, impartasind propriile experiente, propriul fel de a privi lumea din jur. Toate aceste experiente citite si asimilate ne fac mai bogati spiritual, ne fac mai cunoscatori, si nu in ultimul rand ne ajuta sa intelegem mai bine si mai frumos lumea in care traim. Diversitatea si libera exprimare a blogurilor si a bloggerilor reprezinta puterea acestei lumi virtuale. Ea este o valoare care trebuie recunoscuta si apreciata.
Parerea VOASTRA