Criza economica ! Criza financiara ! Criza bancara ! Criza politica ! Criza sociala ! Criza alimentara ! Criza in sistemul de invatamant ! Criza in sistemul de sanatate ! Criza fortei de munca ! Criza sindicatelor ! Criza incalzirii globale ! …. CRIZA GLOBALA !
Asta vedem toata ziua pe canalele de stiri. Criza, criza si iar criza. Nu va faceti iluzii ca doar noi avem probleme. La noi problemele “doar” sunt mai mari decat in alte tari. Probleme sunt in toata lumea si aproape in toate domeniile. In momentul cand criza se globalizeaza, cand tot sistemul se prabuseste ca un castel de nisip, e hilar cum sunt o gramada de specialisti care cauta solutii “locale”, sau in anumite componente ale sistemului. Dar nimeni sau foarte putini vad ca intreg sistemul e putrezit si are probleme de structura.
E ca si cum ai lua o Dacie din 1970 in care nimeni nu a investit nimic, doar a fost folosita pe tot felul de drumuri, si acuma propietarul vrea sa ii schimbe cauciucurile sperand ca vechea lui Dacie se va transforma intr-un Audi de ultima generatie. Nu numai ca e imposibil, dar e si periculos sa dai credit unor asemenea aberatii. Istoria ne arata ca orice sistem oricat de bun pare el in momentul cand se impune, vine o zi cand realitatiile si evolutia societatii in ansamblul ei face ca acel sistem sa devina depasit. Principile care au fost punctele forte ale sistemului la inceput, ajung sa devina pietre de moara care il vor trage tot mai jos in vartejul istoriei pana cand noile necesitati ale societatii vor impune pe cale pasnica sau nu, o noua organizare, un nou sistem, care sa raspunda noilor nevoi ale societatii.
Sistemul democratic asa cum il stim a intrat ireversibil in perioada lui de apus. Este nevoie de un sistem nou, care sa pastreze ce e bun si sa inlocuiasca ce e rau. Care va fi acel sistem? Nu stiu. Dar stiu ca e nevoie de o schimbare globala. O schimbare semnificativa care sa ne ofere sanse in viitor. Tarile democratice (cele traditionale) nu mai sunt demult pe o linie ascendenta si incet se prabusesc si ele in criza globala pe care de cele mai multe ori tot ele au generat-o. Ganditi-va doar la cum arata lumea acum 200 de ani, si la cum arata acuma. Care erau nevoile societatii atunci si care sunt acuma. Gradul de mobilitate al finantelor si al fortei de munca de atunci … si de acum. Globalizarea a schimbat totul. Informatizarea, transporturile, modalitatea luarii decizilor, implicatiile decizilor luate, totul dar absolult totul e schimbat. Si am impresia ca tocmai ceea ce reprezinta democratia, a devenit principalul ei inamic.
DEMOCRAȚÍE, democrații, s. f. Formă de organizare și de conducere a unei societăți, în care poporul își exercită (direct sau indirect) puterea. – Din fr. démocratie.
In democratie, principala forma de luare a decizilor importante este prin vot. Prin vot, majoritatea impune decizia castigatoare si minoritatea care a votat impotriva este oarecum obligata sa respecte decizia majoritatii. Pana aici totul e ok. Dar …. pe de alta parte, in orice societate si in orice categorie sociala, numarul celor inteligenti, numarul celor specializati, numarul celor performanti, numarul adevaratelor valori … reprezinta intotdeauna o minoritate. As da un exemplu foarte potrivit in acest sens. Cum ar fi ca in clasa I, sa se voteze ce sa se faca la scoala. Ar fi pe de o parte un grup de (sa zicem 20-30 de copii fara nici o pregatire) si pe de alta parte … 1 invatatoare. Imaginati-va ce ar insemna un vot la acel nivel. Oricat ar explica invatatoarea necesitatea lectiilor, rezultatul final ar fi ca programa scolara sa contina doar jocuri si jucarii. Chiar daca invatatoarea va “castiga” de partea ei cativa copii, niciodata acestia nu vor constitui o majoritate.
Problema principala este Statul si politicienii care il conduc. Rolul economic al statului este enorm in ziua de azi comparativ cu rolul statului acum 200 de ani. Practic Statul a devenit el insusi o mare societate pe actiuni la care toata lumea are actiuni. In orice societate pe actiuni, conducerea este asigurata de un manager cat mai bun, cat mai profesionist in meseria lui. Dar profesionismul unui manager nu poate fi evaluat de un necunoscator. Elevul din clasa I nu poate sa isi evalueze invatatoarea din punct de vedere profesional pentru ca nu are “calificarea necesara” sa o faca. De aceea la nivelul lui din acel moment, jocurile sunt mult mai importante decat cititul si scrisul, jucariile sunt mai importante decat matematica. Sistemul democratic promoveaza in structurile de conducere oameni a caror principala calitate este populismul, oratoria, si diplomatia de a impaca cat mai multe interese combinate cu propriul interes. Dar acesti oameni odata ajunsi la putere, ar trebui sa devina foarte buni administratori. Ei insa nu sunt nici macar niste administratori mediocri. Odata ajunsi in varful ierarhiei, vor face tot ceea ce stiu ei mai bine. Isi vor urmarii propriul interes si al grupului care ii sustin, prin manipulare si oratorie, prin mascarea problemelor in ambalaje colorate si stralucitoare care sa mai pacaleasca inca o data electoratul. Este o contradictie in sistem. In modul in care valorile sunt promovate. Sigur ca teoretic se poate si sa fie bine, insa practica ne arata ca nu are cum sa fie bine mereu, nu cu sistemul asta de promovare. Chiar daca o guvernare , sau doua, sau mai multe pot sa fie benefice si bune pentru toata lumea, la un moment dat tot va veni si acea guvernare care va incepe sa puna mai presus interesele micului grup propriu de interese in fata interesului societatii. Si acel grup va deveni mai puternic, si prin forta dobandita va castiga mai usor alegerile urmatoare, alegeri care il vor face si mai puternic si tot asa. Finalul … e simplu, dar trist. Acele grupuri devenite tot mai puternice vor ajunge sa fie mult mai tari decat insusi statul. Si statul va ajunge sa le fie subordonat lor si intereselor lor. Insa chiar acest lucru va incepe sa macine intregul societatii din care si ei fac parte. Si mici crapaturi vor deveni mari brese care vor sfarsii prin a distruge intregul sistem si il va arunca in … criza. Tot mai mare, tot mai ampla pana va cuprinde toate domeniile si odata cu sfarsitul dominatiei celor care au produs criza, va veni si sfarsitul sistemului care a facut posibil asa ceva.
Ce va urma, nu am de unde sa stiu. Sper ca, la fel ca si in trecut, sa evoluam si sistemul sau sistemele care vor aparea sa invete din greseliile trecutului si orice sistem va aparea in perioada urmatoare sa fie mai bun decat cel care a fost. Iar cei care il vor concepe si il vor aplica, sa nu uite ca sistemul trebuie sa serveasca oamenii si nu oamenii sa fie sclavii sistemului.
Criza economica ! Criza financiara ! Criza bancara ! Criza politica ! Criza sociala ! Criza alimentara ! Criza in sistemul de invatamant ! Criza in sistemul de sanatate ! Criza fortei de munca ! Criza sindicatelor ! Criza incalzirii globale ! …. Criza sitemului democrat care poate insemna apusul democratiei asa cum a fost ea pana acuma.
Parerea VOASTRA