Vestblog.net

Martisorul

Este un obiect mic de podoaba legat cu un snur impletit dintr-un fir alb si unul rosu, care este oferit fetelor si femeilor ca semn al sosirii primaverii. Se ofera in general in ziua de 1 Martie si este parte a unei traditii vechi specifice romanilor si a unor populatii invecinate (Bulgaria, Macedonia, Albania). Impreuna cu martisorul se ofera adesea si flori timpurii de primavara, cea mai reprezentativa fiind “ghiocelul“. In unele zone ale tarii, dupa ce este purtat, martisorul este legat de o ramura a unui pom fructifer reprezentand si un semn de belsug.

Originile martisorului nu sunt cunoscute exact,  dar se presupun a fi in perioada Imperiului Roman cand Anul Nou era sarbatorit in luna lui Marte, odata cu prima zi a primaverii. Acesta fiind atat zeul razboiului cat si al fertilitatii si al vegetatiei. De aici si culorile martisorului, rosu reprezentand razboiul sau sangele (sau dragostea in alte interpretari)  si albul reprezentand pacea sau puritatea. In urma cercetarilor arheologice de la “Schela Cladovei“, au fost descoperite niste amulete (pietricele vopsite in alb si rosu) asemanatoare cu martisorul si datate cu o vechime de cca. 8.000 de ani, asa ca traditia martisorului e posibil sa fie cu mult mai veche decat se credea pana acuma.

Legenda Martisorului:

Voinicul care a eliberat Soarele

Un mit povesteşte cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă şi veselie, şi lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura şi a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer şi iarăşi a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii şi-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei - vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinsteşte memoria tânărului curajos legând cu o aţă două flori: una albă, alta roşie. Culoarea roşie simbolizează dragostea către frumos şi aminteşte de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.

sursa

written by real life \\ tags: 1 Martie, istoria, Legenda, Martisor, Obicei, Traditie