Din ziarul Gandul, am aflat despre intentia Colegiului Medicilor din Romania de a propune Ministerului Sanatatii “ca despagubirile in cazurile de malpraxis (eroare profesionala generatoare de pagube), sa se acorde in functie de valoarea sociala a pacientilor“. In acelasi articol, Dr. Gheorge Borcean (vicepresedintele Colegiului Medicilor din Romania) ne explica cu cinism ca:
“Mana mea sau ochiul meu, costa mai mult decat al unuia care lucreaza la salubritate, de exemplu, si nu vreau sa fiu cinic cand spun asta. … Nu putem compara mana dreapta a unui medic cu a altuia, de alta profesie, pentru ca pana la urma oamenii pot cere oricat. Este vorba de valoarea sociala a fiecarui om si exista o jurisprudenta in acest sens. Si in malpraxis vor fi niste tabele si criterii de despagubire. Se va pune problema cat as fi castigat in 20 de ani daca as mai fi avut mana dreapta“
Domnii de la Colegiului Medicilor din Romania, vor sa propuna ca sa se tina cont inclusiv de profesia pe care a avut-o victima atunci cand se stabileste nivelul despagubirilor. Dansii au aceasta “grija” cu toate ca se pare ca “anual circa 30 de medici ajung cu procese in instanta, dar cu toate acestea nici unul nu este gasit vinovat si nici societatiile de asigurari nu au platit vreo despagubire pana acum” dupa cum ne precizeaza autoarea articolului citand Colegiul Medicilor.
Cu toate ca nu doriti asta, va pot spune ca sunteti foarte cinic domnule doctor. Imi e greu sa cred ca in juramantul lui Hipocrate se mentioneaza ceva despre “valoarea sociala a unui om“, despre faptul ca un ochi sau o mana costa mai mult sau mai putin in functie de profesia omului respectiv. Poate ne explicati de ce mana dreapta a doctorului Ciomu este mai valoroasa decat mana unui preot care da sfanta impartasanie. Sau poate de ce ochiul unui doctor care priveste pe furis in euro-plicul primit, este mai important decat ochiul unei mame sarace care isi supravegheaza copii. Poate ca parintii acestor doctori “atat de valorosi” nu au fost toti persoane cu “profesii importante“. Si asa cu mainile si cu ochii lor fara valoare acum, v-au crescut si au muncit din greu ca sa faceti o facultate si sa ajungeti doctori.
Care va fi “valoarea sociala” a unui doctor somer? Sau cat va mai valora mana dumneavoastra atunci cand veti iesi la pensie? In loc sa va puneti problema greselilor medicilor si cum sa le reduceti macar, in loc sa incercati macar sa tratati pacientii ca pe niste oameni care au nevoie de ajutor si nu ca pe niste carduri bancare, voi incercati sa va protejati cu ajutorul legii viitoarele greseli. Sunt tare curios cum va privi parlamentul sau cine trebuie sa aprobe, o asemenea propunere care pe langa ca este in mod evident discriminatorie, arata lipsa dumneavoastra de respect pentru cei care vin in fata dumneavoastra pentru ajutor.
Stiam ca in fata legii toti suntem egali. Stiam ca in fata lui Dumnezeu toti suntem egali. Dar nu mi-am imaginat niciodata ca putem ajunge sa mergem la doctor ca si la banca, cu fluturasul de salariu in mana pentru a fi tratati intr-un fel sau altul. Oare care ar putea fi consecintele acestei propuneri? Un medic de garda va opera prima data pacientii instariti sau cu meserii valoroase din punct de vedere social pentru ca e mai odihnit, iar spre finalul garzii cand deja este obosit si ii tremura mana ii va lua pe “masa” si pe cei care lucreaza in salubritate? Sau poate vreun medic instarit isi va permite sa ii taie mana unui amarat doar din amuzament, pentru ca nu-i asa … isi permite sa plateasca suma ridicola la care e evaluata mana acelui amarat care nu are … valoare sociala? Si sunt tare curios in cazul mult mediatizat al doctorului Ciomu, care e valoarea sociala a penisului ? Cum se stabileste ea ? Banuiesc ca si in cazul acestui exemplu, la voi, la doctori, valoarea sociala este mai mare, nu? Sau e corelata cu valoarea “mainii drepte” ?
Articolul din ziarul Gandul … aici.
November 4th, 2008 at 9:23 am
Bine punctat.Rusinos, ca multe altele……………..