De multe ori in viata avem nevoie de minime garantii din partea celorlalti. De ceva simbolic care sa ne asigure o minima liniste ca celalalt isi va respecta promisiunea. Nu poti incheia contracte pentru orice lucru si nici nu poti sa ii pui omului ipoteca pe casa pentru orice promisiune. Si atunci, de cele mai multe ori expresia “ai cuvantul meu” devine o garantie ipotetica a persoanei respective. Ce se intampla insa, cand persoana nu isi respecta cuvantul dat. Cand o promisiune oferita celuilalt, nu este respectata. Cand nu te-a obligat nimeni sa promiti, nu te-a obligat nimeni sa iti pui onoarea si cuvantul drept garantie, dar totusi nu le respecti. Am avut de-a face azi cu un astfel de om. A venit la mine acum o saptamana ca avea nevoie de ceva. Am gasit o solutie care insa ma implica si pe mine si o firma cu care ma inteleg excelent. Plecand de la presupusa seriozitate a lui, am ajuns sa implic in chestia respectiva oameni la care tin si pe care ii respect. Si cand a venit momentul sa declansam intreaga procedura (care pentru el insemna rezolvarea problemei intr-un mod cu care fusese anterior de acord), omul s-a retras cu niste “scuze” penibile.
Cuvantul, onoarea, respectul, o strangere de mana, din pacate am impresia ca au ajuns sa nu mai insemne prea mult. Si asta mi se pare foarte trist. Pentru a fi onorabil, nu ai nevoie nici de avere, nici de conditii speciale. E suficient putin bun simt si putina responsabilitate. Sa nu promiti ceva ce nu poti, si sa respecti ceea ce ai promis, este de cele mai multe ori suficient pentru ca numele tau sa fie rostit cu respect. Dar pentru unii se pare ca si acest lucru este totusi prea mult. Daca ma gandesc ca deja de ani de zile politicienii romani isi abandoneaza promisiunile mandat dupa mandat si cu toate acestea ii revedem in fruntea tarii dupa fiecare alegeri, fenomenul acesta incepe sa ma ingrijoreze.
In cateva saptamani o sa avem din nou alegeri. Oare cum ar trebui tratati oamenii care nu isi respecta promisiunile? Ce ar trebui sa le spunem oamenilor care nu se respecta nici macar pe ei, dar au pretentia ca noi sa ii respectam?
September 3rd, 2008 at 4:36 pm
cat de urat cand se intampla sa nu te poti achita de obligatiipentru ca altii nu-si respecta cuvantul, astfel ajungi si tu sa fii catalogat “fara cuvant” in fata altora; din pacate, cuvantul dat nu mai inseamna mare lucru azi…
September 3rd, 2008 at 5:05 pm
shit happens all the time. dom’le, noi sa fim sanatosi, ca boala vine
September 4th, 2008 at 11:44 am
@bogdan, nebuloasa – din pacate asa e.Intr-o lume in care banul si tupeul fac legea tot mai mult, cuvintele cuvant, onoare, promisiune, respect incep sa nu isi mai gaseasca locul. Se spune ca evoluam. Din pacate eu unul nu sunt chiar asa de sigur de asta.